Epicondilita mediala. Epicondilita – cauze, simptome si tratament


Epicondilita - cauze, simptome si tratament

Tratament Epicondilita se refera la epicondilita mediala unui epicondil. Conditia poate fi de doua tipuri: epicondilita laterala sau cotul tenismenului si cea mediala sau a jucatorului de golf. Epicondilita laterala sau epicondilalgia laterala este o conditie in care partea exterioara a cotului devine inflamata si dureroasa.

In timp ce denumirea comuna de cotul tenismenului sugereaza o legatura strinsa cu sporturile cu racheta, conditia poate fi determinata si de sporturi precum inotul si cataratul, poate apare la persoanele care lucreaza manual, scriitori si cusatorese, la ei care cinta la chitara epicondilita mediala instrumente similare, precum si in cadrul activitatilor zilnice, obisnuite.

Epicondilita laterala este consecinta folosirii in exces a unor miscari ale articulatiei cotului, inflamatia cuprinzind tendonul extensor care origineaza din epicondilul lateral. Durerea acuta pe care persoana o poate resimti apare cind aceasta isi extinde complet bratul. Epicondilita mediala sau cotul jucatorului de golf este o conditie inflamatorie a epicondilului medial al cotului. Conditia este in unele feluri similara cotului tenismenului.

Antebratul anterior contine citiva epicondilita mediala implicati in flexia degetelor si a policelui si in flexia si pronantia incheieturii. Tendoanele acestor muschi merg impreuna intr-o teaca tendinoasa care se insera pe epicondilul medial al humerusului la nivelul articulatiei cotului. Drept raspuns la traumatismele minore, punctul de insertie devine inflamat. Conditia este denumita cotul jucatorului de golf, deoarece in acest sport se streseaza acest tendon.

  1. Recuperare epicondilita mediala | CENTROKINETIC
  2. Epicondilita mediala si laterala
  3. Epicondilita — cauze, simptome si tratament Miercuri,
  4. Tratament cu magnetoterapie pentru artroză

Mai este denumit cotul aruncatorului sau al cataratorului. Folosirea excesiva a muschilor flexori ai degetelor inserati pe epicondilul epicondilita mediala, determina leziunile cotului la cataratori. Anatomia articulatiei cotului Cotul este o articulatie formata din trei oase: humerusul si cele doua oase ale antebratului: radius si cubitus. Cele doua proeminente osoase resimtite la palparea latero-mediala a cotului reprezinta epicondilii lateral si medial.

Muschii, ligamentele si tendoanele mentin articulatia. Cotul este o articulatie sinoviala.

articulațiile de la haine rănite daune articulare ce bandaj

Proeminenta posterioara a cotului este reprezentata de osul olecran. Epicondilul medial al humerusului Este mai mare si mai proeminent decit cel lateral.

Acesta reprezinta locul de atasare al ligamentului ulnar colateral al cotului, al muschiului pronator rotund si al epicondilita mediala flexorului comun al antebratului. Nervul ulnar se regaseste in spatele acestui epicondil.

Epicondilul medial protejeaza nervul ulnar. Nervul ulnar este vulnerabil deoarece trece aproape de suprafata de-a lungul fetei posterioare a osului. Epicondilita mediala epicondilului medial determina o senzatie de furnicatura in nervul ulnar. Epicondilul lateral al humerusului Este o proeminenta tuberculata, mica, punct de atasare pentru ligamentul radial colateral al cotului, pentru tendonul supinatorului si pentru unii muschi extensori. Cauze si factori de risc Studiile efectuate arata ca epicondilita laterala este determinata mai ales de hiperextensia cotului.

înot pentru durere în articulația șoldului fizioterapie dureri de genunchi

Totusi, trauma reprezentata de loviturile directe pe epicondil, o smulgere fortata a antebratului sau o extensie puternica determina mai mult de jumatate dintre aceste leziuni. Cercetatorii au propus o ipoteza asupra aparitiei epicondilitei. Aceasta ipoteza sustine existenta epicondilita mediala fisuri microscopice si macroscopice intre tendonul extensor comun si periostul epicondilian humeral.

Studiile histopatologice si anatomice efectuate evidentiaza implicarea leziunilor nervului radial si cubital in cotul tenismanului si cel al jucatorului de golf.

Tratament Repaus Trebuie să opriți temporar factorii de agravare a simptomatologiei.

Nervii sunt compresati de catre adeziunile formate intre capsula articulatiei radiohumerale si muschiul extensor scurt al incheieturii miinii. Poliartrita reumatoida este boala autoimuna asociate precum calcificarile capei rotatorilor, tendinita epicondilita mediala sau sindromul de tunel carpian pot creste riscul epicondilitei.

Tendoanele sunt relativ hipovasculare proximal de insertia pe os. Aceasta hipovascularitate poate predispune tendonul la degenerare hipoxica, fiind implicata in etiologia tendinopatiilor. Patofiziologie Procesele patofiziologice care intervin in dezvoltarea artroza articulațiilor acromioclaviculare epicondilita mediala si laterale a cotului sunt de natura degenerativa.

Modificarile degenerative cronice, noninflamatorii ale originii muschiului extensor comun carpiradial sunt adesea identificate la examenul histopatologic. Practicantii sporturilor considera adesea ca epicondilita este determinata de natura repetitive a lovirii sutelor de mingi, care conduce in final la formarea unor mici leziuni in atasarea tendonului antebratului la cot. Totusi exista si alti factori speculativi pentru dezvoltarea epicondilitei cuprinzind practicarea sporturilor la virste inaintate, lipsa acomodarii adecvate la efortul fizic depus, diminuarea cronometriei mentale la contractiile excentrice musculare epicondilita mediala rapide.

Nirschl defineste patru stadii ale epicondilitei: - modificarile inflamatorii care sunt reversibile - modificarile patologice nonreversibile cu originea in muschii cu tendoane atasate epicondililor - ruptura originii acestor muschi - modificari secundare cum este fibroza sau calcificarea.

unguent pentru vindecarea articulațiilor dureri articulare cu borrelioză

Semne si simptome Epicondilita este mai frecventa pe partea laterala a cotului, decit pe cea mediala. In cele mai multe cazuri, debutul este gradat iar simptomele persista pentru mai multe saptamini pina la prezentarea pacientului la medic.

Epicondilita mediala

In cazul cotului jucatorului de golf, durerea epicondilului medial este agravata de flexia si pronatia incheieturii, test folosit pentru a confirma diagnosticul.

Pe de alta parte, cotul tenismanului epicondilita mediala indicat de prezenta unei dureri epicondiliene laterale precipitate de extensia incheieturii. Desi conditia nu este bine inteleasa medical la nivel celular si molecular, exista epicondilita mediala care sustin apoptoza si moartea celulara prin autofagie drept cauza a epicondilitei laterale cronice. Moartea celulara poate diminua densitatea musculara si determina slabiciunea - susceptibilitate care poate compromite capacitatea muschiului de a-si mentine integritatea.

tratamentul inflamației articulare purulente unguente pentru reducerea durerilor articulare

Simptomele asociate laterale si mediale cuprind, dar nu sunt limitate la: durere iradiata din partea exterioara a cotului spre antebrat si incheietura, durere la extensia incheieturii, slabiciune in antebrat, crepitatii in timpul stringerii de mina sau a miscarilor de rotatie efectuate din cot, imposibilitatea de a tine greutati in miina.

In epicondilita mediala pacientii pot avea simptome de neuropatie ulnara diminuarea senzatiilor pe distributia nervului epicondilita mediala, un test pozitiv la flexia cotului, un semn Tinel pozitiv. In cazurile mai severe, diminuarea senzatiilor este asociata cu slabiciunea intrinseca si atrofia musculara. Durerea este similara cele din cotul jucatorului de golf sau a epicondilitei mediale, cu diferenta ca cea din urma apare in partea mediala a cotului.

Examen fizic Inspectia: evidentiaza foarte rar echimoze sau tumefieri ale tesuturilor cotului. Palparea: sensibilitatea maxima este resimtita la cm fata de originea muschilor inserati pe epicondili. Durerea este de intensitate mare la extensia fortata a incheieturii, cu incheietura deviata radial si pronata si cotul extins.

Epicondilita – cauze, simptome si tratament

Durerea poate creste si la incercarea pacientului de cum să identifice o ureche dureroasă sau articulație ridica spatarul unui scaun cu articulatia cotului in extensie si incheietura miinii pronata maximal.

Extensia rezistenta a degetului mijlociu este de asemenea dureroasa secundar stresului plasat pe tendon, fiind stresat in mod special in epicondilita mediala pozitie cind trebuie sa se contracte sinergic. Durerea severa este observata si in supinatie sau in stringerea miinii. Intotdeauna trebuie examinate reflexele osteotendinoase ale umarului, cotului si incheieturii miinii de partea afectata.

Se vor examina reflexele si se vor cauta crepitante ale articulatiei radiohumerale in membrul afectat pentru a exclude o bursita radiohumerala, osteocondrita sau afectarea nervului ulnar. Daca se observa diminuarea reflexelor osteotendinoase la examenul fizic se vor recomanda radiografii. Diagnostic Pentru a diagnostica epicondilita, medicul va efectua un set de teste in care va plasa presiune pe zona afectata cerind pacientului sa-si miste cotul, incheietura si degetele. O radiografie a cotului confirma epicondilita mediala diferentiaza cauzele existente ale durerii care nu sunt legate de epicondilita, precum fractura epicondilita epicondilita mediala artrita.

Echografia si RMN-ul sunt alte investigatii imagistice utile pentru diagnostic, dar frecvent evitate datorita costului mare. Screningul RMN poate confirma fluidul articular in exces si tumefierea regiunii afectate din cot, cum sunt punctele de legatura dintre osul bratului si extensorul carporadial. Diagnosticul se pune pe baza semnelor si a simptomelor clinice care sunt discrete si caracteristice totodata.

Refacerea mobilității încheieturilor articulatia cotului complet in extensie pacientul va resimti puncte de sensibilitate dureroasa deasupra punctelor afectate din cot, originea extensorului carporadial de pe epicondilul lateral. Durerea se poate resimti si la flexia pasiva a incheieturii si extensia contra rezistenta a acesteia testul Cozen.

In functie de severitatea si cantitatea leziunilor multiple ale tendonului, muschiul poate sa nu se vindece complet prin tratamentul conservator.

Profilaxie Un alt factor in prevenirea leziunilor din epicondilita este experienta si abilitatea miscarilor. Proportia de jucatori care au raportat un episod de epicondilita aveau un numar mare de ani in care au practicat respectivul sport. Cit despre abilitate, o tehnica deficitara creste riscul de leziuni in oricare sport practicat. Astfel individul trebuie epicondilita mediala invete tehnica corecta in toate aspectele sportului practicat.

Nivelul competitiv al atletului afecteaza de asemenea incidenta epicondilitei. Jucatorii de clasa A si B au o rata semnificativ mai mare a epicondilitei fata de cei din clasa C si incepatori.

Alte metode de a preveni epicondilita: - diminuarea orelor de epicondilita mediala pe zi daca jucatorul resimte deja durerea cotului - mentinerea unei forme fizice antrenate - cresterea fortei muschilor antebratului, bratului, umarului si ai spatelui - o forta musculara adecvata creste stabilitatea articulatiilor - folosirea echipamentului adecvat dimensiunii corpului, a capacitatii fizice si a fortei musculare.

Tratament In unele cazuri severitatea simptomelor articulația degetului mare doare pe braț dispar fara tratament in luni. Totusi, epicondilita netratata poate conduce la durere cronica care afecteaza calitatea vietii.

Tratamentul conservator Exista citeva recomandari asupra preventiei, tratamentului si evitarii recaderilor, acestea cuprinzind exercitii fizice de crestere a fortei musculare progresive, pentru a preveni reiritatia tendonului.

Epicondilita medială - o formă de tendinită?

A fost studiat un anumit tip de exercitiu, implicind miscarile de rasucire ale unui baton de cauciuc, denumit rasucirea Tyler. Studiile arata ca mobilizarea articulatiei prin miscari ale cotului reduce durerea si imbunatateste functia.

Terapia de manipulare aplicata coloanei cervicale a dovedit rezultate favorabile, desi datele privind efectele de lunga durata sunt limitate. Terapia laser administrata in doze si la lungimi de unda specifice, la locul de atasare a tendoanelor pe epicondili ofera ameliorarea de scurta durata a durerii si diminuarea dizabilitatii, folosita ca tehnica unica sau alaturi de un regim de exercitii fizice.

Terapia de manipulare Epicondilita mediala un tratament fizic folosit in cadrul sistemului neuromusculoscheletic pentru a trata durerea si dizabilitatea.

Dr. Mihai Rascu | Epicondilita mediana

Este parte a medicinei traditionale epicondilita mediala OMS. Manipularea spinala si articulara a fost descrisa in urma cu de ani in scrierile vechi chinezesti, Hippocrate a folosit astfel de tehnici, precum si egiptenii antici cit si alte multe culturi.

Tehnica a cunoscut o revenire moderna in secolul al XIX-lea. Terapia presupune epicondilita mediala de presiune pe muschi, folosirea acupuncturii, a masajului, a rearanjarii oaselor, drenajul limfatic, fizioterapia si osteopatia. Alte modalitati terapeutice care pot fi folosite concomitant sau unic cuprind ultrasunetele, ionoforeza, fonoforeza, stimularea electrica transcutanata a nervilor si terapia cu unde de soc epicondilita mediala energie redusa, extracorporeala.

Aparatele ortopedice de contraforta Ortezele de contraforta sunt folosite in incercarea de a reduce fortele de tensiune asupra tendoanelor extensorilor incheieturii, aceste orteze putin fi mai benefice si superioare bandajelor epicondiliene in reducerea durerii de repaus.

Orteza trebuie aplicata ferm la aproximativ 10 cm distal de cot. Folosirea acestora poate diminua durerea si creste forta de apucare a miinii la trei saptamini. Comparate cu AINS epicondilita mediala si injectiile de corticosteroizi, ortezele sunt probabil inferioare.