Artrita seronegativa


artroza genunchiului 1 și 2

Profil poliartrită reumatoidă Adăugat la 14 Decembrie Poliartrita reumatoidă PR este o boală inflamatorie sistemică cronică, cea mai frecventă suferinţă reumatică de tip inflamator, caracterizată clinic printr-o artropatie cu evoluţie artrita seronegativa şi distructivă, alături de manifestări generale şi extra-articulare ex.

Poliartrita reumatoidă este asociată cu fenomene autoimune, dar nu se cunoaşte încă dacă artrita seronegativa este un eveniment secundar sau primar.

Factorii genetici şi anomaliile sistemului imun contribuie la progresia afecţiunii.

sold pocneste

Celulele care au un rol major în procesul patogenic sunt: celulele T CD4, fagocite mononucleare, fibroblaşti, osteoclaşti şi neutrofile, limfocitele B care produc autoanticorpi ex. De asemenea, la pacienţii cu poliartrita reumatoida a fost demonstrată o producţie anormală de numeroase citokine, chemokine şi alţi mediatori ai inflamatiei ex.

Notă: Maladia poate fi considerată spondiloartropatie dacă sunt prezente 1 criteriu major şi cel puţin 1 criteriu minor. Etiologia este incomplet elucidată. Factorilor genetici HLA B27 Factorilor imuni dezechilibrul genetic determinat al secreţiei citokinelor. Spondiloartrita anchilozantă SA este o afecţiune inflamatorie artrita seronegativa, care afectează predilect articulaţiile sacroiliace şi scheletul axial, uneori cu importantă interesare articulară periferică şi manifestări extrascheletice.

Manifestările extra-articulare foarte diferite ca expresie şi severitate în funcţie de durată şi severitatea bolii, sunt determinate de infiltrate limfoplasmocitare artrita seronegativa procese vasculitice şi apar de obicei la bolnavii cu titru mare de factor reumatoid, complement seric scăzut, complexe imune circulante în concentraţie crescută, crioglobuline şi factori antinucleari prezenţi².

Poliartrita reumatoidă, datorita asocierii cu fenomene autoimune, se care sunt bolile oaselor și articulațiilor prin prezenţa unei varietăţi de autoanticorpi în ser şi în lichidul sinovial; aceştia o diferenţiază de alte afecţiuni articulare precum: artrita psoriazică, artrita reactivă sau artroza, situaţii în care fenomenele autoimune sunt rare.

Condiția provoacă durere, umflături și rigiditate la nivelul articulațiilor.

Primul element autoreactiv identificat artrita seronegativa în serul pacienţilor cu poliartrita reumatoida, a fost factorul reumatoid FRautoanticorp specific anti-imunoglobulina G. FR interacţionează cu porţiunea Fc a IgG. În prezent, FR este cel mai utilizat marker serologic, constituind unul din cele şapte criterii ACR de diagnostic a poliartritei reumatoide, deşi se acceptă faptul că acest test are specificitate redusă şi este uneori negativ în această artrita seronegativa.

În funcţie de prezenţa sau absenţa factorului artrita seronegativa, poliartrita reumatoidă este clasificată în 2 categorii: seropozitivă seronegativă Pacienţii seropozitivi au un risc mai mare decât cei seronegativi de a dezvolta artrită erozivă cu impotenţă artrita seronegativa articulară şi manifestări extraarticulare, cum ar fi: noduli reumatoizi, determinare pulmonară de boală, vasculită, sindrom Felty neutropenie şi splenomegalie asociate cu artrita reumatoidăpolineuropatie, serozite şi sindrom Sjögren secundar4.

Artrita seronegativa poliartritei reumatoide se face conform criteriilor clinice, biologice şi radiologice elaborate de ACR American College of Rheumatologyrevizuite ultima oară în ; aceasta are multe limite bazându-se în principal pe simptome clinice care nu se regăsesc de multe ori în stadiile precoce de boală. Este unanim acceptat faptul că intervenţia terapeutică precoce este vitală în prevenirea distrucţiei articulare ireversibile artrita seronegativa de aceea este foarte important ca această boală să fie diagnosticată în stadii iniţiale.

Din acest motiv, ar fi esenţial să poată fi utilizat un marker serologic specific artrita seronegativa să identifice acei pacienţi care ar putea beneficia de un regim terapeutic agresiv5.

boala cartilajelor degetelor

În acest sens, una din cele mai spectaculoase descoperiri ştiinţifice în artrita seronegativa afecţiunilor autoimune din ultimii zece ani a fost identificarea în serul pacienţilor cu poliartrita reumatoidă, a unor autoanticorpi care recunosc epitopii citrulinaţi, cunoscuţi sub numele de anticorpi antiproteine artrita seronegativa ACPA. ACPA pot fi măsurate folosind ca antigen proteine citrulinate ca filagrina, vimentina şi fibrinogenul sau peptide ciclic citrulinate CCP.

Cele mai utilizate teste folosesc peptide ciclic citrulinate, iar ACPA determinaţi prin astfel de metode sunt cunoscuţi ca anticorpi antipeptide ciclic citrulinate anti-CCP.

Despre poliartrita reumatoidă Poliartrita reumatoida seronegativa: diagnostic si caracteristici Poliartrita reumatoida are si unele forme seronegative cu factor reumatoid negativcare sunt mai frecvente in cazul in care boala debuteaza dupa varsta de 65 ani.

ACPA constituie markerii serologici cu specificitatea cea mai ridicată în poliartrita reumatoida, prezenţi în stadiile precoce de boală, putând chiar precede debutul clinic.

Câteva studii au arătat o corelaţie semnificativă între prezenţa ACPA şi progresia radiologică a bolii a leziunilor osoase.

erupții ale durerii articulare pe mâini

ACPA se asociază semnificativ cu prezenţa alelelor HLA-DR specifice poliartritei reumatoide, pacienţii prezentând această asociere având un risc crescut de a dezvolta forme severe de poliartrita reumatoida.

În concluzie, ACPA sunt anticorpii markeri cei mai valoroşi şi determinarea lor este deosebit de utilă în cazul pacienţilor cu artrită la debut când nu sunt îndeplinite toate criteriile pentru poliartrita reumatoida³.